Muzeul Național Brukenthal deschide seria expozițională și de promovare a Incunabulelor Brukenthal

Responsabili: Alexandru Munteanu, Alexandru Constantin Chituță

Prezentare: Palatul Brukenthal, Piața Mare, nr. 4

Data: 14 februarie 2024, ora 13:00

În colecția Bibliotecii Brukenthal din cadrul Muzeului Național Brukenthal există 422 de incunabule. După ultimele date, în România există un număr de 1348 de titluri de incunabule, colecția Muzeului Național Brukenthal reprezentând mai bine de 30% din cele existente în țara noastră.

Incunabulul se numește un exemplar de carte tipărită în primii ani ai introducerii tiparului, mai precis înainte de 31 decembrie 1500. Prin extensie, termenul este folosit pentru a desemna un exemplar care face parte dintre cele mai vechi tipărituri. Primul incunabul cunoscut este Biblia de 42 de rânduri tipărită în jurul anului 1455 de Gutemberg, fiind considerată prima tipăritură cu litere mobile din Europa.

În această lună, când la data de 25 februarie se împlinesc 207 ani de la deschiderea pentru public a Muzeului Național Brukenthal, în Palatul Brukenthal din Piața Mare, în perioada 7 februarie-7 martie, va fi expusă Biblia latina, Anton Koberger, tipărită la Nürnberg în (noiembrie) 1478.

Anton Koberger (c. 1440/45 – 3 octombrie 1513) a fost un aurar, tipograf și publicist german din Nürnberg, unul dintre cei mai importanți din istorie.

Biblioteca Brukenthal deține în colecții mai multe incunabule apărute la Nürnberg în perioada de activitate a lui Anton Koberger, printre care și această Biblie în limba latină tipărită de Koberger în noiembrie 1478. Ediția este înfrumusețată cu peste 1500 de inițiale ornate și letrine, dintre care cea mai spectaculoasă, sub forma literei ˝E˝, se găsește chiar la început, în epistola dedicatorie. Această Biblie este deosebită nu doar prin vechimea și frumusețea ei, ci și prin faptul că este singura Biblie incunabul (tipărită între 1440 și 1500) din Biblioteca Brukenthal care i-a aparținut chiar lui Samuel von Brukenthal. Ea a ajuns în biblioteca baronului cel mai probabil între 1784 și începutul anilor 1790 de la mănăstirea Louka din Znojmo (Moravia, Republica Cehă), ca urmare a desființării acesteia.