Acest comunicat de presă prezintă rezultatele privind Puterea de Cumpărare în România comparativ cu statele membre ale
Uniunii Europene. Datele au fost calculate de Eurostat în luna decembrie 2024, atât pe baza prețurilor de consum colectate
de țările participante pentru un nomenclator comun de mărfuri şi servicii comparabile, selectate ca reprezentative pentru
modelele de consum din cele 36 de țări europene, cât și pe baza datelor privind elementele de cheltuieli ale PIB și a altor
informații de bază transmise conform Regulamentului (CE) nr. 1445/2007.
- Indicii nivelului prețurilor pentru consumul final al gospodăriilor populației în
comparație cu media Uniunii Europene
Indicii nivelului prețurilor exprimă câte unități din aceeași monedă sunt necesare pentru a cumpăra un volum identic
de bunuri și servicii în țări diferite, pentru fiecare grupă de bunuri și servicii. În anul 2023, pentru bunurile de
consum și serviciile din componența consumului final se plătesc 100 euro la nivelul Uniunii Europene, iar la cele
două extreme, 145 euro în Danemarca și respectiv, 59 euro în Bulgaria.
Cel mai scăzut nivel al prețurilor pentru bunurile de consum și serviciile din componența consumului final al
gospodăriilor populației, în cadrul statelor membre, a fost înregistrat în anul 2023 în Bulgaria, fiind cu 41% mai mic
decât media UE, urmată de România (39% sub media UE).
În anul 2023, în rândul statelor membre ale Uniunii Europene, cel mai ridicat nivel al prețurilor pentru consumul
final al gospodăriilor populației s-a înregistrat în Danemarca (45% peste media UE), urmată de Irlanda (37% peste
media UE), Luxemburg (34% peste media UE) și Finlanda (24% peste media UE).
- Indicii nivelului prețurilor pentru principalele grupe de bunuri și servicii
Potrivit Comunicatului Eurostat*), România este cel mai ieftin stat membru pentru grupa „Alimente și băuturi
nealcoolice” (75%) urmată de Polonia și Slovacia (82%) iar la polul opus se află Luxemburg (125%) urmat de
Danemarca (123%) , având cel mai ridicat nivel al prețurilor pentru această grupă de produse.
Bulgaria înregistrează cel mai scăzut nivel al prețurilor pentru grupele „Băuturi alcoolice și tutun” (69%),
„Îmbrăcăminte și încălțăminte” (82%) și „Întreținerea locuinței, apă, electricitate, gaz și alți combustibili” (38%),
urmată de Polonia, pentru grupa „Băuturi alcoolice și tutun” (77%) și de către Croația pentru grupa „Întreținerea
locuinței, apă, electricitate, gaz și alți combustibili” (44%).
Danemarca are cel mai ridicat nivel al prețurilor pentru produsele cuprinse în grupele „Îmbrăcăminte și
încălțăminte” (130%) și respectiv „Întreținerea locuinței, apă, electricitate, gaz și alți combustibili” (189%) , iar
Irlanda este cea mai scumpă țară din UE la produsele din grupa „Băuturi alcoolice și tutun” (208%).
România are cel mai scăzut nivel al prețurilor dintre țările UE, pentru grupa „Articole de mobilier, echipamente de
uz casnic și întreținerea curentă a locuinței” (72%), urmată de Bulgaria (74%).
Bulgaria rămâne cel mai ieftin stat membru pentru grupele „Transport” (71%) și servicii de cazare și restaurante
(52%) iar România înregistrează cel mai scăzut nivel al prețurilor pentru grupa „Recreere și cultură” (64%).
Danemarca este cea mai scumpă țară din UE la grupele „Articole de mobilier, echipamente de uz casnic și
întreținerea curentă a locuinței” (125%), „Transport” (126%), „Recreere și cultură“ (137%) precum și la serviciile de
cazare și restaurante (152%).
- Indicii de volum ai Produsului Intern Brut pe locuitor calculați pe baza Parității
Puterii de Cumpărare
România înregistrează o valoare a indicelui de volum al PIB pe locuitor, calculat pe baza PPC care o situează la nivelul
de 78% față de media Uniunii Europene, urmată de Polonia și Ungaria cu 77% față de media UE .
Cea mai mică valoare a Produsului Intern Brut pe locuitor, în anul 2023, a fost înregistrată de Bulgaria, cu 36% sub
media UE.
Cel mai ridicat nivel al PIB-ului pe locuitor din Uniunea Europeană a fost înregistrat de Luxemburg, acesta depășind
media UE cu 137%. Acest lucru se explică parțial prin faptul că un număr mare de cetățeni străini au o pondere
crescută în forța de muncă totală a țării și contribuie la realizarea PIB-ului, dar nu fac parte din populația rezidentă.
